Am lansat programele de vacanțe externe sezon 2024. Înscrie-te acum!

Jurnal de Vacanta: Halkidiki din caiac

Ziua 1 – Drumul de la Bucuresti la Vourvourou, trece prin satuce grecesti

Putin mai bine de 800 km despart Bucurestiul de zona Vourvourou si de Lacara Camping, locul unde incepe aventura descoperirii bratelor din Halkidiki, dincolo de clasicele si aglomeratele plaje grecesti.

Duminica, 2 septembrie, ora 6:00 dimineata.

20 de oameni somnorosi, dar dornici de relaxare si de vacanta pornesc in vacanta spre frumoasa Grecie. Pana si GPS-ul a fost somnoros si usor confuz de ora matinala, astfel incat a decis sa ne duca pe drumul lui si sa ne faca astfel sa vizitam un satuc tipic grecesc ce nu era in plan. Ne minunam de stradutele inguste cu casute vopsite in alb, strajuite de flori colorate ce se inalta spre cer, ca o vita de vie dornica de cat mai mult soare.

Dupa ce iesim din labirintul stradutelor si ne reluam drumul, avem parte de o surpriza: marea ni se deschide in fata ochilor, iar drumul din satuc coboara pana la cativa metri de tarmul turcoaz ce ne imbie la o mult dorita baie in mare.

Nu mai dureaza mult si dupa-amiaza ajungem in camping. Cum pofta de mancare primeaza, am sarit peste instalarea corturilor si am mers direct pe terasa restaurantului. Sa inceapa festinul culinar! Salata greceasca, paste grecesti (mai mult un fel de musaka), calamar la gratar, caracatita la gratar si Mythos sau Retina – vinul lor alb, sec, cu un gust specific. Si o prajitura absolut delicioasa, o budinca de portocale cu sos de ciocolata pe care trebuie sa o incercati! Am inceput cu un adevarat rasfat si ne-am relaxat complet cu muzica valurilor marii pe fundal.

Mai trebuie sa-ti spunem: daca ai fost la un camping in Romania, vei spune ca e ingrozitor. Dar te asigur ca Lacara Camping este atat de frumos si de natural incat ti-ai dori sa stai toata vara acolo. Plaja de nisip mare cu dig, rampa pentru barci, restaurant, cafenea, club, mini market, facilitati sportive, loc de joaca si multe alte facilitate. Va fi o experienta in sine, dincolo de orice stii despre “statul la cort” clasic. Imagineaza-ti aproximativ 20.000 de mp impanziti de pini.

Un fel de mica padurice cu drumuri asfaltate, cu zone de campare bine delimitate, cu spatii aerisite intre ele, astfel incat sa nu te calci pe picioare cu vecinii de cort, cu un restaurant bun direct pe plaja si un magazin la intrare de unde iti poti cumpara orice doresti.

In perioada cat am stat aici, mesele de seara le-am servit pe terasa restaurantului din camping, caracterizata de mancare super buna si preturi mai decente. Ca sa nu mai spunem ca e chiar pe plaja, langa mare. Lucru de care am profitat inca din prima noapte, cand am luat prosopul si ne-am intins pe nisip. Stelele ne zambeau poznase, marea si ale ei valuri atenuau orice alte zgomote si ne relaxau complet. Pe scurt: fericire in stare pura! 🙂

Ziua 2 – Vaslim spre Sudul Peninsulei si facem snorkeling!

O noapte de odihna a fost de ajuns pentru a ne incarca bateriile si a ne trezi a doua zi cu chef de vaslit! Doar am venit sa descoperim insula, nu?!

Ne-am pus in miscare in jurul ore 10:30, dupa instructaj si dupa ce am ales cateva merinde pentru masa de pranz. Marea era lina, tocmai buna pentru a te relaxa vaslind in caiac, soarele era prezent si ne saluta si el, urandu-ne drum bun spre partea de sud a bratului Sithonia.

Nu stim cand au trecut 2-3 ore pe mare pana am ajuns la plaja pustie unde ne-am oprit, ne-am balacit si am mancat pranzul adus cu noi, in caiace. Da, ai citit bine, merindele le-am avut in caiace, inclusiv un pepene rosu delicios! Am fost surprinsi de cat de incapator poate fi un caiac :).

Dupa-amiaza am petrecut-o pe aceasta plaja pustie, la soare, la snorkeling. Cei mai curajosi dintre noi au incercat sa invete eskimo-roll, iar cei doi copii de 7-8 ani aveau o doza de energie inepuizabila. Toata ziua au facut sarituri in apa si au cules “diamante” (a se citi pietre) de pe fundul marii.

Intoarcerea a fost ceva mai dificila si pentru unii dintre noi a parut interminabila. A fost ca dupa o masa copioasa cand trebuie sa intorci acasa pe jos, pentru ca nu mai merge autobuzul! Un lucru e clar: e relaxant cu caiacul, dar ai nevoie de putina forta si sa stii cum sa-ti dozezi energia. Sau sa stii cum sa vaslesti astfel incat sa nu te epuizezi. Lucru pe care, incet, incet, il inveti, chiar daca nu ai deloc experienta la vaslit. Dupa patru zile petrecute in caiac, aproape ca simti ca poti traversa un ocean! Aproape 😉

Senzatia de oboseala a trecut odata cu lasarea serii, cand ne-am distrat la barul de pe plaja (da, v-am spus ca Lacara Camping are propriul bar pe plaja!). Shot-urile au fost fara numar, pana cand picioarele nu au mai stiut decat cum sa ne duca in cort, la odihna! Dar pana la somn … drumul spre cort a trecut prin apa! Am dansat, am ras si ne-am “incalzit” atat de mult incat am profitat de mare si am facut baie (fara costum de baie, cum altfel!?). A fost de ajuns sa dea cineva provocarea (nu spunem cine!) si ne-am conformat! De parca nu ne-am fi gandit toti la asta! :)) Nu va mai spun de planctonul care se “activeaza” atunci cand ne miscam in apa. Magie pura, va spun!

Ziua 3 – Descoperim Laguna Albastra!

In a treia zi, am pornit in partea stanga a insulei, pana la Blue Lagoon.

Nu-i asa ca fiecare coltisor de Grecie are propria ei Laguna Albastra? Si trebuie sa recunoastem: fiecare are farmecul ei! In acesta situatie, la Laguna Albastra nu puteai ajunge decat pe apa, fie cu barca cu motor (cum erau cei prezenti), fie cu caiacul – asa cum am facut noi.

De data asta am mers ceva mai mult pe mare. Dar la fel cum faci pe autostrada cand te apuca setea/foamea si te opresti la o benzinarie sa alimentezi, la fel ne-am oprit si noi pe o plaja clasica, a se citi aglomerata, sa ne potolim setea cu o bere rece si o inghetata delicioasa. Va spunem sincer, e tare fain sa te dai jos din caiac pe o plaja aglomerata si sa vezi toate privirile atintite spre tine!

Ne-am pus din nou in miscare pentru destinatia finala: Blue Lagoon! Relaxare completa si snorkeling fara limite! 😀

Meduze, arici de mare, pestisori de toate felurile si o apa ireal de albastra! Cum sa nu iubesti astfel de zile si locuri?

Marea surpriza am avut-o insa la intoarcere, cand am avut parte de ceva valuri care ne-au pus la incercare concetrarea si skill-urile deprinse in prima zi! Nu o sa va spunem ca a fost usor. Cred ca fiecare se vadea picat in apa cel putin o data. Dar pana la urma, nimeni nu s-a rasturnat in apa 🙂

A fost insa interesant si intens. Ne-a provocat sa ne stapanim emotiile si sa ne depasim macar putin limitele (da, alea pe care ni le punem singuri in cap!).

Iar la final, dupa ce am vazut ca “dracu nu-i chiar atat de negru” si marea nu-i chiar atat de rea, ne-a cam placut sentimentul dat de calaritul valurilor! Ba chiar si celui mai mic membru al echipei i-a placut atat de mult si a fost atat de relaxat incat a adormit in caiac, pana sa ajungem la mal! Stim ca e greu de crezut, asa ca am facut poze!

Portiunea cu valuri se formeaza in zona unde este ai directia spre Marea Egee. Nu este foarte mare. Sunt aproximativ 2 km. Si ti se vor parea putin cam lungi. Dar in momentul in care ii termini si vezi ca “poti”, sentimentul de usurare si bucurie pe care il ai este de nedescris. Acum intelegem cum se simte Superman! 🙂

Ziua 4 – Trecem pe bratul Athos si vizitam Ouranoupoli!

Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, azi am strans bagajul si am pornit spre bratul Athos. Urmeaza sa descoperim insula Ammouliani, cunoscuta pentru peisajele pitoresti si plajele cu nisip fin!

Dupa-amiaza, dupa ce ne instalam din nou corturile in Ouranoupoli Camping & Bungalows, profitam de soare (doar suntem in Grecia!) si de plaja, ne lasam mangaiati de razele si culorile apusului, dupa care vizitam statiunea Ouranoupoli.

Seara o petrecem la o terasa locala si ne rasfatam (din nou!) cu… CALAMARI! Si caracatita! Bine, fie, sa vina si tzatziki. Si salata de vinete! Sa fie belsug, ca doar suntem in vacanta!

Cine mai poate si cine mai vrea e liber sa faca baie in mare, la lumina lunii.

Ziua 5 – Naufragiem ca Robinson Crusoe, pe o plaja pustie

Dupa cafeaua de dimineata si micul dejun, ne luam minimul necesar pentru o noapte petrecuta pe o plaja izolata si pornim la drum. Insula Ammouliani, ce are in prezent aproximativ 500 de locuitori, ne asteapta. Este la o aruncatura de bat!

Practic, chiar daca o vedem asa tentanta si atat de aproape, insulita noastra este la 5 km departare. Aproape? Departe? Detalii!!! Cea mai buna impresie o ai atunci cand esti singur in caiac si te indrepti spre tarmul din Ammouliani!

Doua ore mai tarziu, ne ascundem la umbra unei taverne si ne racorim cu bere si inghetata. Sa te tot racoresti asa si sa tot uiti de tine si de timp. Relaxare in forma pura. Umbrita doar de Wi-Fi-ul disponibil la terasa. Cine ar putea rezista sa nu puna o poza pe Facebook? Privelistea este tipic greceasca. Genul de vedere postala pe care o iei drept amintire si o pui pe frigider sa-ti aminteasca in plina iarna, de caldura zilelor de vara!

Dupa aceasta prima pauza, urmeaza o noua tura de caiace si in jurul orei 6 ajungem la destinatie: o plaja pustie. Aproape pustie! Cand am ajuns noi era un singur Robinson Crusoe bulgar care si-ar fi dorit putina liniste si un somn netulburat de nimeni.

Am instalat tabara pentru aceasta noapte si ne-am rupt de civilizatie!

Foc de tabara, semnal la telefon foarte slab spre deloc, gustari si merinde dupa pofta fiecaruia si cateva sticle de vin. Noaptea ne imbraca in mantia de catifea iar cerul senin ne dezvaluie o Cale Lactee absolut superba. Am dormit in multe locuri, de la cort la hotel de 5 stele, dar nicaieri nu am avut linistea pe care am avut-o acolo, in noaptea aia, in sacul meu de dormit, pus langa caiac, cu cerul instelat deasupra (fara cort sau alte minunatii), cu valurile pe fundal si cu propriile ganduri drept companie. Stiti, lumea asta chiar e un loc minunat. Dar pentru unele lucruri chiar trebuie sa te dezbraci de prejudecati si de temeri si pur si simplu sa le lasi sa te copleseasca si sa le simti pana in maduva oaselor.

Ziua 6 – E timpul sa ne reintoarcem in civilizatie!

Si uite asa, dupa o noapte pe o plaja pustie, te trezesti senin, multumit… si cu o acuta nevoie sa te duci la toaleta!

Mic dejun, poze, baie in mare cine mai vrea, toate se deruleaza in slow motion, de parca aici timpul a stat in loc. Ii multumim plajei pentru gazduire si ne continuam periplul in jurul insulei Ammouliani.

Ajungem intr-o zona stancoasa, de unde se poate sari de la 6-7 m inaltime. Avem curajosi? Sigur ca avem :). Si chiar daca din caiac inaltimea pare prea mare si nu avem prea multi curajosi, sariturile repetate spun ca totusi ceva distractie si adrenalina e!

Ajungem in Drenia, vizitam mica taverna prezenta pe plaja si ne rasfatam cu un super pranz. Recomandam calamar umplut cu branza feta! Este pur si simplu perfect! Cel mai bun din toata Grecia!

Pana sa revenim la caiace, ne bucuram de apa turcoaz. Si pornim la drum pana ajungem pe o noua plaja. Ne-am intors in civilizatie si aproape ca nu ne mai place. Ce-i cu asa multi oameni la plaja? Si cu atat de multe ambarcatiuni! Ah, pana si mesele la terasa sunt aproape pline! 🙂

Am ajuns pe cea mai cunoscuta plaja a insulei si ne e putin dor sa fim doar noi, nisipul si soarele. Ne mai relaxam odata ce ne primim doza de bere rece ca gheata si frappe-ul comandate. Si ne simtim cu adevarat multumiti pe masura ce incep sa vina si preparatele comandate. Ati ghicit, din nou calamar! :))

De pe terasa, privim in departare spre bratul Athos si Ouranoupoli, locul de unde am plecat cu o zi inainte. Stim ca ne asteapta inca o tura de vaslit si suntem pregatiti. Sau credem ca suntem pregatiti. Marea ne-a pregatit o ultima surpriza: valuri si un vant ce adie usor dar care ne impeidica sa vaslim drept. Sunt de ajuns cateva minute pentru a fi dusi cativa metri mai in dreapta. Inarmati cu vointa, curaj si veselie, trecem si de aceasta ultima parte si ajungem la camping.

Avem parte de o ultima seara in oras, inainte de intoarcerea in Bucuresti. Este timpul pentru suverniruri si bunatati grecesti (masline si ulei de masline de la ele de acasa!).

Ziua 7 – Cu marea in suflet, cu prieteni noi si cu experiente inedite, revenim acasa

Dimineata. Mic dejun. Bagaj pregatit si (NUUUU!!!) suntem pregatiti sa plecam spre casa. Am putea sa traim asa, in stilul asta nomad si libertin cel putin o luna. O saptamana nu este de ajuns. Dar acum stim cum vrem sa arate o vacanta perfecta!

Exact asa: cu aventuri, cu putin adrenalina, cu soare, cu mare, cu peripetii, cu shot-uri urmate de bai complet dezbracati, in miez de noapte, cu apusuri fabuloase cu sarituri de la 7 m… CU DE TOATE!

In Vara 2019, revenim in septembrie in Halkidiki. Si daca simti ca trebuie sa vii si tu cu noi si sa experimentezi o altfel de vacanta, una in stilul Green Adventure, atunci te asteptam cu drag sa ni te alaturi! 😀

Aici gasiti pozele din aceasta aventura
Poveste scrisa si traita de Ramona Nita.

Ultimele postări